|
Da, am fost violat* de viata, Univers, sau cum vreti voi sa-i ziceti (vedeti postul anterior). Pentru ca am vrut sa devin un om zgarcit, viata s-a razbunat si m-a pacalit. Desi a venit mosu’ mai devreme si mi-a adus niste echipament Bluetooth™, n-am reusit sa-l fac sa mearga pe PC. Ca tot veni vorba de PC, asta incepe sa ma lase balta de tot. Stiu ca e vechi, dar imi vine sa rad tot de pe el si s-o iau de la 0. Revenind la lumea non-virtuala, tin sa anunt ca mi s-a luat complet de scoala. Bine ca vine vacanta…
* la figurat
Dacă de fapt Dumnezeu este cine este pentru ca există o energie puternică în Univers pe care numai El ştie s-o controleze? Ar însemna că şi noi am putea să fim ca El dacă am învăţa să controlăm acea energie. Totuşi, de atâta timp nu a reuşit nimeni. De ce? Pentru că nu ne lasă Dumnezeu? Nu. Pentru că deşi am ştii să o controlăm, nu am cunoaşte adevărata întrebuinţare a energiei. Dumnezeu se aseamănă cu noi mai mult decât ne putem da seama. I-a părut rău şi a fost de părere că a greşit în momentul în care a inundat Pământul pe vremea lui Noe, lucru care ne arată ca oamenii şi Dumnezeu au sentimente comune. Atunci de ce El ştie totuşi să controleze această energie despre care tot vorbesc? De ce ne dă şi nouă o parte din puterea Sa? De ce nu ne ajută la nevoie? Şi până la urmă, cum a reuşit să capete cunoştinţele astea?
Iată cum o întrebare cu multe posibile răspunsuri dă naştere mai multor întrebări fără răspuns. Tot din acest motiv nici o religie nu este de acord cu cele de mai sus. Întrebările fără răspuns scad credinţa oamenilor, aşa că liderii religioşi preferă să spună ca Domnezeu, Alah, sau orice altă zeitate/zeităţi ar avea, există dintotdeauna şi are aceste puteri tot de atunci. Convenabil, nu?
Menţionez că nu sunt nici pocăit, nici necredincios. Cele scrise mai sus sunt filozofii, întrebări care-şi caută răspunsul în capul meu. Acest articol participă la concursul organizat de LuxMail Blog, sponsorizat de Forum IT. sunt castigator
|
